Poezie Lăsaţi Cuvântul

Lăsaţi Cuvântul



Lăsaţi Cuvântul să mă suplice,

Chiar de loveşte cu mii de bice,

De nu-i Cuvântul apar călăi,

Să mă brăzdeze cu vânătăi.



Lăsaţi Cuvântul să mă transforme,

Când am în mine virtuţi diforme,

Să îmi refuze ce eu aş vrea,

De nu-i Cuvântul, rămân aşa.



Lăsaţi Cuvântul să mă desbrace,

De-a-ntinăciunii rea carapace,

Să-mi crească aripi zborului frânt,

De nu-i Cuvântul stau la pământ.



Lăsaţi Cuvântul să mă renască,

Din a lui stirpe dumnezeiască,

Să-mi fie înger, mereu de pază,

De nu Cuvântul, cine veghează ?



Lăsaţi Cuvântul să mă dumice

Şi să adune grâul din spice,

De nu-i Cuvântul şi-n spic şi-n sol,

Recolta-i pleava pe spicul gol.



Lăsaţi Cuvântul - gânduri rebele,

Ce mă atrageţi doar către rele,

Mereu alături, consilier,

Să mă ridice mai către cer.



De nu-i Cuvântul apar călăi,

Să mă brăzdeze cu vânătăi,

Nu ăsta-mi este deznodământul,

Accept oferta - Lăsaţi Cuvântul...





AMIN