Poezie E cineva, cântă

Isuse, Isuse, ascultă acum

Departe, pe dealuri, prin văi, pe câmpie,

un cântec de lacrimi, de jertfă și drum

e cineva, cântă prin zarea pustie.



E cineva, cântă...E unul, sunt doi,

sunt sute, sunt mii, sunt mulțimii fără zare

și cântă prin soare, prin noapte și ploi

un imn de iubire, de har și chemare.



E cântecul meu de dragoste, strâns

din primul fior de grea sfâșiere

din ziua când Ție, Isuse, Ți-am plâns

întâia iubire și-ntâia durere.



Ascultă-l cum crește mereu mai aprins,

mereu mai puternic, mereu mai fierbinte

o oaste, o țară, o lume-a cuprins,

o nalță, o-ncântă și-o poartă-nainte.



Asculta-i, Isuse... e imnul slăvit

din ziua când haru-Ți veni peste mine

și-n care-adevărul a rupt strălucit

tristețea trăită departe de tine.



Asculta-l, Isuse, e-ntregu-mi avut,

puterea, avântul și sfânta iubire,

comoara-mi întreagă, întâiu-mi născut

adus pentru Tine suprema jertfire.



Asculta-l, Isuse, în ceasul ceresc

când harfa se sfarmă pe culmi de extaze,

când lutul apune, când ochii privesc

uimiți, veșnicia de slavă și raze.