Poezie Carte sfântă

Carte sfântă, mână sfântă te-a adus în a mea cale

Câte lacrimi semănat-am eu pe paginile tale!

Cât am plâns pe-a tale file când m-am regăsit în tine

ruinat, pierdut în moarte, dar răscumpărat, pe mine.



Am aflat cum prin păcate

eu eram pierdut și-n moarte

Am aflat chemarea dulce,

să las căile deșarte...



Am aflat iubirea care

astfel, n-a mai fost vreodată

arătată pentru mine

ca a bunului sfânt Tată.



Am aflat de marea jertfă

dată pentru-a mea scăpare

pe Isus Mântuitorul

scumpul vieții mele Soare.



Și-am aflat lumina,

calea

și-adevărul vieții mele

și, unite cu prigoane, câte bucurii în ele.



Eram singurel pe lume,

fără soră, fără frate,

dar apoi, ce fericire,

le-am aflat în tine toate.



Carte sfântă,

mână sfântă

mi te-a pus la căpătâie

de la-ntâia mea cântare,

de la lacrima dintâie.



Și-azi cuvântul Sfânt al vieții

mi-este-ndemn și îndrumare

mângâiere,-nțelepciune,

întărire și mustrare.



Domnul meu, din Tine-mi spune

să mă-nvețe-n tot ce-i bine.

Mâine-osânda sau răsplata

mi-o va spune tot din Tine.



Fii cu mine și mă-nvață

și mă mustră

și mă-ndeamnă,

ca să-nvăț ce-nseamnă moartea

și viața ce înseamnă...



Ca să-nvăț ce-nseamnă clipa...

s-o răscumpăr mă învață

și trăind în curăție

să am veșnica viață.



Mai unit să fiu cu Domnul,

mai cu râvnă-n calea strâmtă

Tu, comoara vieții mele,

Carte sfântă,carte sfântă.