Poezie Cine eşti Iubire

Iubire ! Cine să te cânte

de nu cei vii, cei sfinţi, cei drepţi ?

În suferinţi să te frământe,

Cu tainele cereşti, ne-nfrânte

Şi să te-mpartă la-nţelepţi !



Iubire ! Cine să te placă

de nu cei muribunzi de dor?

Să te cunoască, să-ţi desfacă

secretul, iar de nu să zacă,

Mereu la Tine în pridvor !



Iubire ! Cine să te pască

de nu cei slabi şi cei flămânzi ?

Acei dispuşi ca să slujească

şi altora, cei ce-o să crească,

În ei şi-n alţii - mari izbânzi !



Iubire ! Cine să te-accepte

de nu crâmpei nemuritor ?

Căci prin cuvinte, prin concepte,

Genii - făpturi preaînţelepte -

Nu te pot defini uşor !



Iubire ! Cine să te-mpartă

şi către prinţ şi cerşetor ?

De nu acel ce-o să compartă

cu păcătosul trista soartă

spre a-l conduce la izvor !



Iubire ! Poţi Tu să Te nărui,

Să te predai ori poţi să fugi ?

Acestea nu le pot ! Mă dărui,

Sunt răbdătoare, tac ori stărui

ca cele mai umile slugi !



Hai, spune-mi : Cine eşti Iubire ?

Să Te cuprind în pieptul meu

Şi să Te leg cu mii de fire !

Când zici în absolut - Iubire -

Sunt Dumnezeu !