Poezie Chemarea sfântă a iubirii…

De nu ţi-aş fi simţit iubirea

Ce printre toate a răzbit

Ce a-ngenucheat în mine firea,

Ce mi-a rostit pe veci menirea,

N-aş fi putut descoperi

Ce tu mi-ai dat, ce mi-ai sortit,

De n-ar fi fost întâi...

IUBIREA



Întâia oară-acolo sus

Ai acceptat senin dorinţa

De-a nu trăi, ci-a fi răpus

În chinuri grele de a fi dus

Pe cruce-n cuie să fii pus

Născându-se-astfel... pocăinţa



Pribeag, străin, chiar călător,

Puteai avea aici de toate,

Dar-ai preferat întâi să mori,

Trezind în mine reci fiori...

Că... toate câte sunt sub nori

Sunt trecătoare, toate... toate



O, oare cum pot să răspund

La dulcea Sa chemare blândă,

La al ciocanelor ecou,

Ce-au pus în cuie un erou,

Nu pentru-o vină sau un rău,

Ci pentru al meu păcat... şi-al tău

Ce ne-ar fi aruncat în hău,

De n-ar fi fost jertfa cea sfântă...



Şi-azi, printre razele iubirii,

Ce-atât de des le simt că-mi spun

De-a Tale rugăciuni fierbinţi,

De-a Tale lacrimi, şi...dorinţi

De-a face dintre oameni sfinţi...

Mă plec, dar... ce să-ţi dau, Isus?

Doar inima cu dor aprins.



Da...chiar şi capul mi se pleacă,

Căci simt privirea Ta, cu toată

Sclipirea ei înduioșată,

Că şi-azi îmi spune cât de greu

A apăsat ca-un junghi de fier,

Al tău păcat, şi chiar şi-al meu,

În scumpul Fiu de Dumnezeu,

Ce cu iubire, pe Calvar...

...a fost un miel de jertfă-n dar.