Poezie SA FIM BLANZI SI SMERITI CU INIMA

Sa fim blanzi si smeriti cu inima ,

Asemeni domnului nostru ce S-a jertfit pe Golgota





Fiul lui Dumnezeu a venit, a trait printre noi

Iar noi L-am trimis la moarte cu pacatele, cu

Multele pacate ale tuturor oamenilor neoameni.



Bland si bun a fost, si inca mai este dar va veni

La timpul potrivit- ca sa ne intrebe cui

Am slujit ? Ce-am gandit si-am construit...

Numai El stie neputintele noastre,

Zorii de ziua pe noi ne gasesc adormiti EL,

Iubindu-ne ne-a oferit aceasta odihna ca



Sa nu pacatuim neincetat, fiindca, din pacate,

Inimile noastre gasesc mai repede pacatul decat



Sfanta RUGACIUNE !

Ma plec inaintea Ta, Bunule Tata, Tu Cel care

Esti Cel ce Esti, si Te rog in Numele Fiului Tau

Rupe lanturile care ne tin robi ai pacatului,

IUBIREA TA poate sa ne elibereze si sa ne

Transmita putera de care avem nevoie spre a

Iubi asemeni Tie !



Cu Tine, numai cu Tine vom izbandi, ajuta-ne sa

Uitam a pacatui, a Te dezamagi !



Inimile toate sunt ale tale chhiar daca

Numai unele ti se inchina in duh si adevar...

Inima aceea insetata dupa apa vietii sa o

Mangai Tu stii, sa o imbarbatezi, si sa o ajuti

A Te iubi, a-Ti canta si a mai rabda !