Poezie Nu mai sunt străin

Da, ştiu că sunt sortit la slavă,

Acesta-i crezul meu creştin.

Domnul în fiinţa mea mârşavă

a pus izvor de viaţă, lavă

de curăţire şi destin.



Se preschimbaseră-n iubire,

Dorinţi venite-n sens contrar,

Astăzi mă port spre nemurire,

Iar vechea mea nelegiuire

e-nvrednicită prin Calvar.



N-am faptele nainte-mi puse,

Nu sunt plătit pentru ce fac,

Dar fiindcă te iubesc - Isuse -

Pot spune " Cele vechi sunt duse...

azi...cele noi îmi sunt pe plac."



Nu mai urmez cărări străine,

Sau adevăruri de duzină.

Păşesc pe cale după Tine,

Credinţa, numai ea mă ţine

în Adevăr şi în Lumină.



Am renunţat la vremuirea,

Cu-alaiul ei ducând spre moarte,

Mă-nsufleţeşte nemurirea,

Îmi port spre împliniri menirea,

Spre-a-l veşniciei... mai departe.



Da, ştiu că sunt sortit la slavă,

Acesta-i crezul meu creştin,

Mi-a preschimbat viaţa-mi bolnavă,

Supusă netrăirii, sclavă,

Eu, astăzi, nu mai sunt străin.

AMIN