Poezie Dincolo de ferestre

Dincolo de ferestre



" Dacă poezia nu este religioasă, nu este poezie.

Actul poetic în mod direct sau indirect, îl caută pe Dumnezeu. "

- DAMASO ALONSO -



::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



De nu-mi răsare-n versuri Dumnezeu,

Stă doar silaba voluntar ucisă

de-un epigon în spatele-i mereu.

Când nu-mi răsare-n versuri Dumnezeu,

Întreaga mea palabră-i compromisă.



De nu-mi aştern cuvântul rostuit,

Spre Cel ce-I demn de toată închinarea,

În versuri de genuni... mă compromit.

De nu îmi iau cuvântul din zenit

ca sol divin, nu-mi vine-ncoronarea.



E vremea Doamne, hai în timpul meu,

Îmi umple mintea şi îmi umple pieptul.

Cuprins în necuprinsul slăvilor mereu,

Să îmi apară-n slove Dumnezeu,

Tranfigurat sau arătat dea-dreptul.



Vreau să vorbesc de Noul Paradis,

Fără să-mi zică nimenea " Maestre ! "

Apleacă-mă peste cuvântul scris,

Şi de-am să spun de floarea de cais

Voi s-o vedeţi dincolo de ferestre.



28 mai 2006