Poezie Lucrul care trebuiește

MARTA:

Învățătorule, iată a lucrului greu

apasă în totul pe umărul meu:

- Pe sora Maria zadarnic aștept

ea sta doar și-ascultă

și nu este drept!

Vezi, eu pentru Tine fac cu bucurie

tot ce-a Ta cinstire azi îmi cere mie.

Dar și ei ești oaspet, spune-i ca și ea

să-mi ajute-n lucru, ea de ce să stea?

Dacă-i drept ce-mi spune ea că mă iubește

vreau să-i văd iubirea cât îi prețuiește.

Și a ei e casa, nu-i numai a mea

spune-i să-mi ajute, ea de ce să stea?



MARIA:

O, Isuse Doamne, vreau atât de mult

să rămân cu Tine, lasă-mă s-ascult!

Inima-mi întreagă asta a-așteptat

Lasă-mă să-mi satur sufletu-nsetat!

Celelalte zile, sora Marta știe,

tot ce-mi cere dânsa fac cu bucurie.

Dar în clipa asta, să-Ți stau la picioare

este-a mea dorință unică și mare.

Voi lucra în urmă iarăși fericită

tot ce o să-mi ceară sora mea iubită,

dar nu mă trimite, lasă-mă puțin

să ascult, să-mi satur sufletul deplin!



DOMNUL:

Marta, scumpă Marta, cât de iubitoare

și neostenită-i inima ta mare!

Fapta ta-i frumoasă, prețul i-l socot

dar o Marta, Marta, nu e asta tot!



E frumoasă râvna și dorința mare

de-a fi pentru Mine pururea-n lucrare

dar ades din asta dragostea lipsește

și-asta-i, Marto, lucrul care trebuiește!



Dragostea smerită, blândă și tăcută

chiar când nu lucrează Mie Mi-e plăcută!

Inima Mariei asta dovedește,

și-asta-i, Marto, lucrul care trebuiește!