Poezie O, frate drag...

O, frate drag, te văd ades cum sângeri

Şi simt că-n tine duhul plânge frânt

Sub suferinţe, lovituri, înfrângeri,

După-ndurarea Domnului Cel Sfânt.



Dar braţul Lui nu s-a scurtat s-ajute,

Urechea Lui e-aceeaşi cum o ştii

Şi carul Lui e pregătit de lupte

Acelaşi azi ,ca ieri şi-n veşnicii!



O, vasul Lui nu naufragiază!

Te poartă spre limanul năzuit.

De eşti în El ca fiu ceresc cutează!

Vei izbândi curând, desăvârşit!



Găsitu-te-a El vrednic de-ncercare.

De-ai fi scutit de ea, nu I-ai fi fiu.

Şi-un fiu ceresc în încercări nu moare,

Ci iese mai frumos, mai sfânt, mai viu.



Veghează, dar, căci veşnici nu sunt norii!

Nu simţi tu biruinţa-naintând?

Nu ştii că mai-nainte de-a fi zorii

Mai neagră este noaptea ca oricând?



Eu îţi vestesc că vine dimineaţa,

Că umbrele se subţiază, fug!

Doar Domnul a venit s-aducă Viaţa

Ca oile s-o aibă din belşug.



Nu vei sfârşi înfrânt de suferinţă

Şi nu vei fi strivit de-al ei tumult!

Cum eşti înfrânt şi plin de umilinţă

El te iubeşte cu atât mai mult.



Eşti scris în palma Lui cu semn de cuie

Destinul tău nu-i unul efemer.

Nu dispera, cât rugăciunea suie,

În Numele lui Isus, către cer.



O, frate drag, c-o clipă mai devreme

Slăveşte izbăvirea Celui Viu

Acuma e a laudelor vreme,

Căci după izbăvire... e târziu.



Adu acuma sfinte osanale

Spre Cel ce marea o preface-n drum!

Ridică-te pe umilita cale

Şi fă din "mâine" - un glorios "acum"!