Poezie Niciun creştin...

Niciun creştin răscumpărat din moarte

Nu va putea vreodată fi răpus.

Cât vrea spre Domnul paşii să îl poarte,

Crezând în jertfa Domnului Isus.



Cohorte de s-ar strânge cu duiumul

Să-i taie calea unde s-ar fi dus.

Deschis întotdeauna îi e drumul.

Crezând în jertfa Domnului Isus.



De i-ar sta-n faţă apa cea mai mare.

Vrăjmaşi-n spate-n răsărit şi-apus,

Îşi va croi un drum direct prin mare,

Crezând în jertfa Domnului Isus.



Şi ele ar fi zvârlit in foc şi pară.

Părând că viața, iată, i s-a dus,

El va renaşte nou şi proaspăt iară,

Crezând în jertfa Domnului Isus.



Cum n-a pierit niciun iudeu în mare,

Cum tocul pe cei trei nu i-a răpus.

Nu piere un creştin în încercare,

Crezând în jertfa Domnului Isus.



Credinţa-aude vuietul de ploaie

Când seceta-i stăpânul absolut

Şi vede apele curgând şuvoaie,

Când niciun nor pe cer n-a apărut.



Credinţa-ntoarce fiul de la moarte,

Puterea flăcării o tace scrum.

Astupă gura leilor, desparte

În două marea și-şi croieşte drum,



Pe fugă pune oștile duşmane

Şi bolile le-alungă c-un cuvânt.

Aduce izbăvirea-n încercare,

Dărâmă ziduri groase la pământ...



Întinde-obrazul celui ce-l loveşte...

Sărută palma-arzându-i pe obraz...

Suspină pentru cel ce rătăceşte...

Iubeşte... rabdă... scoate din necaz...



Necazuri, prigonire, strâmtorare,

Primejdii, lipsuri, foame, - ameninţări.

Puterile de-acum ori viitoare,

Făpturi de pe pământ ori chiar din cer,



Vrăjmaşul ce la Domnul duce pâră

Cu lista cea de multe slăbiciuni

Şi care-n cei din juru-i toarnă ură

Ori stinge duhul sfintei rugăciuni,



Înaltul ori adâncul niciodată

Nu vor fi-n stare, după cum e spus,

Să îl despartă pe-un creştin vreodată

De dragostea eternă-a lui Isus!