Poezie Când trupul tău...

"Harul Meu îţi este deajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. " (2 Cor. 12:9)



Când trupul tău e-n stări de neputinţă,

când duhul geme greu,

încătuşat, nu poţi urca prea lesne prin credinţă

pe culmile spre care-ai apucat.



Nu poţi să-ţi ceri atunci să fii pe munte,

când în durere stai întemniţat.

Dar poţi spre cer să-ţi mai croieşti o punte

cerând să ştii de ce eşti încercat.



Şi suferinţa trupului ce-ţi ţine

aripile legate de pământ

va fi un prag pe care Domnu-n tine

cu har desăvârşit va coborî.



Va sta pe pragul tău, privind la tine...

Şi-ţi va răspunde, orice-ai întreba...

Vei auzi cuvintele-I divine...

Şi vei afla de ce eşti încercat.



Şi n-ai să ceri atuncea izbăvirea

din starea suferinţelor trupeşti

ci-ai să-nţelegi ce mare-i fericirea

cu Însuşi Dumnezeu să te-ntâlneşti!



Ai să-nţelegi că n-are preţ pe lume

să fii cu-uleiul sănătăţii uns,

când în necazul trupului, poţi spune

că Harul Domnului îţi e deajuns.



Şi când vei preţui mărgăritarul

de mare preţ, în inimă-ngropat,

să ştii că Domnu-Şi va întinde harul

şi peste trupu-amarnic încercat!