Poezie Chiar de întârzie, vine negreşit!

Ai mai trecut de-atâtea ori prin apă.

Ai mai trecut de-atâtea ori prin foc,

Şi ai văzut cum Dumnezeu te scapă.

Nu eşti întâia oară-n acest loc.



Ai mai strigat la Domnul şi-altădată

Şi Domnul ţi-a răspuns de-atâtea ori!

N-ai învăţat cu inima-mpăcată

S-aştepţi să vin-ai izbăvirii zori7



Nu simţi că-n zbuciumata rugăciune

Dor funiile ce te trag în jos.

Că Dumnezeu ar face o minune,

De te-ai încrede-n braţu-I glorios?



N-ai învăţat că orice-ar fi să fie,

Cuptorul încercării are ţel

Să ardă legăturile robiei,

Dar niciun fir de păr nu arde-n el?



Doar ştii că ceru-ntreg e-n aşteptare

Să vadă cum vei proslăvi acum

Pe Dumnezeu în ceasul de-ncercare.

Mai înainte de-a-ţi croi El drum.



Când pare-a nu mai exista scăpare.

Că următorul pas e-al morţii prag.

Priveşte înainte şi fii tare:

În zare flutur-al credinţei steag.



Sub steagu-acesta s-au sfărâmat zăvoare,

Puterea tocului sub el s-a stins,

A fost croit un drum uscat prin mare,

Căzut-au ziduri grele, de ne-nvins,



Grozave guri de lei au fost închise

Şi morţii s-au întors dintru mormânt,

S-au împlinit cele mai 'nalte vise

Crezând în Dumnezeu pe-acest Pământ.



Puterea Lui e-atotbiruitoare

Şi bunătatea-I fără de sfârşit

Încrede-te în Domnul cu ardoare:

Chiar de-ntârzie, vine negreşit!



Ai mai trecut prin ape şi-altădată,

Prin foc ai mai trecut de-atâtea ori!

Învaţă, dar, cu inima-mpăcată

S-aştepţi să vin-ai izbăvirii zori!