Poezie Ce taină adâncă

Ce taină-adâncă e credinţa!

Ea nu pătrunde în oricine

Dar când în suflet ia fiinţă,

Îl schimbă-n frumuseţi divine.



Ce fericire fără seamăn!

Neasemuită-i bucuria.

Cine-a gustat această mană

S-a-mpărtăsit cu veşnicia.



Căci Dumnezeu, Atotputernic,

Vrea chip deplin să ia în tine.

De-acum ce e în tine-i veşnic

Şi-ai preţul tainelor divine.



Tu, cel ales, cel pus deoparte!

Ce zid e-n juru-ţi de-ocrotire!

Căci tot ce e promis în Carte

E pentru tine-nfăptuire.



De-aceea, dă-te cu credinţă

Întreg lui Dumnezeu Preasfântul,

Căci în lăuntrica-ţi fiinţă

Unit e cerul cu Pământul.