Poezie La cortul întâlnirii

(Numeri 25:6)



Când fraţii tăi se roagă, suspină după Domnul

Şi stăruie fierbinte să le reverse har,

Pe unde-ţi porţi tu trupul? Pe unde-ţi zboară dorul?

Tu nu eşti lângă dânşii, de veghe la altar?



Nu fi bărbatu-acela ce, plin de nepăsare,

Trăieşte pentru sine, nu-i pasă de ai săi,

Nu-l doare nici că Domnul Şi-a părăsit lucrarea.

El caută cu sete plăcerea lui, întâi.



În piept ţi-a fost aprinsă făclia mântuirii

Şi cunoscut ţi-e preţul sus, pe Golgota dat.

Plâng fraţii împreună la cortul întâlnirii...

De ce nu eşti acolo? De ce te-ai depărtat?



Ce gânduri dau târcoale, ca păsările nopţii,

Ţesând în întuneric ca-n jurul unui mort.

Pe când alături fraţii veghează-n rugi cu toţii

Şi după har suspină amarnic lângă cort?



Când va veni trezirea cu flacăra-i divină.

Când revărsări de haruri vor coborî fierbinţi,

Cum vei putea cu fraţii să stai şi tu-n lumină,

Când n-ai vegheat cu dânşii, părtaş la suferinţi?



Mai este timp! Revino la fraţii de credinţă

Şi stăruie-mpreună cu ei în post şi-n rugi,

Să guşti cu ei alături divina biruinţă!

De ceata celor sinceri e un păcat să fugi!