Poezie RUT (2)

Lovita grav in soarta vietii,

o tanara din Moab pornea

la drum,in zorii diminetii,

si soacra ei o insotea.



Ramase vaduve-amandoua

unitu-s-au intr-un destin,

calcan prin apa stropi de roua,

sub bolta cerului senin.



In acel ceas de aurora

lor viata le parea un scrum.

De-aceea Orpa,alta nora,

spre tara ei s-a-ntors din drum.



Mai mult de-amarul ei batrana

Naomi,soacra,se opri

in Betleem,la o fantana

in miez canicular de zi.



Band apa rece cristalina

ea si lui Rut un vas ia dat.

Si-apoi c-un glas ce bland suspina

duios Naomi-a cuvantat:



,,Cumnata ta s-a-ntors,vezi bine.

Te du,deci,la al tau popor.

Intoarce-te, nu sta cu mine,

caci sunt batrana si-am sa mor!''



Dar Rut avea din cer credinta.

,,Nu sta de mine,i-a soptit,

de azi eu imi voi da silinta

sa te urmez pan-la sfarsit!



Si Domnul de m-ar duce-oriunde,

tot plaiul tau va fi si-el meu.

Doar moartea ne mai poate-ascunde,

chiar in acelasi Dumnezeu.''

*



Ce hotarare minunata

rostita de atunci mereu!

Cum Rut o pronunta odata

spre soacra ei-asa si eu



la Tine vin,dorind a-Ti spune,

Isuse drag,al meu cuvant:

,,Te voi urma si-n zile bune

si-n zile rele pe pamant.



Nimic din lume nu e-n stare

din ce sunt azi,din ce voi fi,

de dragostea-Ti fara hotare,

Isuse,a ne desparti.



Precum parfumul de sulfine

cu floarea lui e-un singur trunchi,

asa unirea mea cu Tine

sa fie,Domamne,pe genunchi!



Sa-ti fiu mireasa Ta in lume,

prin Duhul Sfant Tu-mi da puteri,

sa'nalt prin cant divinu-Ti Nume,

in asta lume de dureri.''