Poezie De-a lungul anilor...

DE-A LUNGUL ANILOR...



De-a lungul anilor credinţa

S-a întărit, e mai matură

Ştiu bine-n Cine mă încred

Şi Cine-mi face viaţa pură

E Domnul meu, Păstorul bun

El mă-ntăreşte, mă susţine

El zilnic mi-e însoţitorul

Să fiu mereu la înălţime.



De-a lungul anilor iubirea

Mi-a fost prietena de drum

Ea m-a-nvăţat ce-i de valoare

Şi ce-i urât, noroi şi scrum

Te strîng la piept şi te ador

Iubire nobilă şi sfântă!

Cu tine chiar în uragane

Sufletul voios îmi cântă.



De-a lungul anilor duşmanii

Au încercat să mă doboare

Să mă abată de pe calea

Ce duce-n veşnică splendoare

Dar rând pe rând s-au risipit

Înfrânţi de Cel ce e în mine

Puterea Lui e infinită

În focul luptei mă susţine.



De-a lungul anilor văzut-am

Cum cel neprihănit se scoală

Chiar de mai cade câteodată

L-a instruit divina şcoală

El n-a cerşit, el n-a dus lipsă

Ci i s-a dat ce-i necesar

Şi ştie-acum să preţuiască

Tot ce-i de Sus, tot ce-i prin Har.



De-a lungul anilor trăit-am

Şi bucurii dar şi-ntristări

Avut-am parte de insulte

De aprige ameninţări

Dar m-a călăuzit Lumina

Şi m-a făcut mai răbdător

Prin toate am trecut cu bine

Am fost mereu biruitor.



Şi de-ar mai fi încă un "mâine"

De-aş mai vedea încă o zi

Tot lângă Domnul voi rămâne

Şi tot pe El îl voi sluji

Îmi face zilele senine

Şi mă-ntăreşte-n încercări

Mă-ndrumă în călătorie

Numai pe sfintele cărări.



10 Mai, 2006