Poezie Mai calcă Isuse pe valuri!

Un tremur uşor mă încearcă,

Mi-e sufletul strâns şi mă tem,

Privesc cu uimire, de parcă,

Un nou început se demarcă,

Mi-e frică Isus şi Te chem.



Ascultă-mi o, Doamne strigarea,

Mă leagăn ca frunza în vânt,

Furtuna ce-nvolbură marea,

Îmi smulge cu forţă ardoarea,

Durerea Isuse, m-a frânt.



Priveşte o, Doamne obrazul,

De lacrimi amare brăzdat,

Mă-nvăluie iarăşi necazul,

Opreşte Tu, Doamne talazul,

Ce bate-ntr-un ritm sacadat.



Mai calcă Isuse pe valuri,

Vorbeşte furtunii să stea,

Răsune în văi şi pe dealuri,

A Tale porunci, idealuri,

Căci Doamne, Tu eşti Dragostea.



Nimic nu e fără putinţă,

La Tine, Isus, Domnul meu,

Dă viaţă-n umila-mi fiinţă,

Tu eşti adevăr, eşti ştiinţă,

Eşti Domn, Împărat, Dumnezeu!



Isuse, o vorbă doar spune,

De-ajuns e un singur cuvânt,

Fiinţa-mi trăieşte prin Tine,

Îndură-Te, Doamne de mine,

Dă-mi aripi să zbor, să m-avânt.



Să caut doar lumina din zare...

Privind înspre cerul aprins,

Să văd minunata-Ţi splendoare

Şi-atunci când durerea e mare,

Să strig:”Prin Isus am învins!”



18/06/12, Barcelona