Poezie David si Goliat (6)

“ceace câştigă biruinţa asupra lumii,

este credinţa noastră”

2 Petru 5/4







Secerişul se gătase

Grâul el se treierase

Era război mare-n ţară

Filistenii învadară

Veşti din armată nu veneau

Prea multe nu se ştiau

Intr-o zi un călător

Spuse el bătrânilor

Filistenii c-au intrat

Ţara că au invadat

Stau armate faţă-n faţă

Şi-n seară şi dimineaţă

Nu se luptă lume multă

Toata ziua se insultă



Işai el îmbătrânise

Il nelinişteau rău vise

Nu ştia despre copii

De sunt morţi ori că sunt vii

Saptesprezece ani avea

David care mai era

El stătea la oi păstor

Cu un altul servitor

Işai îi zise mergi la bătălie

Şi-mi adu veste şi mie

Despre fraţii tăi ce fac

Dacă oastea-i cu atac

Când dădeau zori a plecat

Cu ce mama lui i-a dat

Pâine proaspătă ce trece

Şi branză vreo coşuri zece

In mână pentru duşman

Luă praştia de cioban

La sold traista,petricele

Să îl apere de rele

Cu ele fiare gonea

Când la turmă le zărea

După drum obositor

Zări el mai mult popor

Era armata cu fraţi

Toţi pe munte înşiraţi

Pe alt munte peste vale

Filisteni erau în zale

Două săptămâni aveau

De când acolo şedeau

Nimenea nu încerca

Filistenii a ataca

Filistenii se făleau

Un uriaş ei aveau

Nimenea nu încerca

Cu Goliat a se lupta

David ce leii gonea

La turmă când îi zărea

Se gândi neîncetat

S-omoare pe Goliat

Cu traista cu petricele

Şi cu praştia de piele

Un frate îl auzi

Rău tare îl dojeni

-Mergi la oi atâta-ţi spun

Pentru ele doar eşti bun

Un ostaş însă auzi

Ce David el ar dori

Şi regele a înştiinţat

Repede el fu chemat

Când însă băiat zări

Saul lui aşa-i grăi:

-Eşti prea tânăr copilaş

Vezi ei au un uriaş

El se luptă de o viaţă

Cum să mergi la el în faţă?

-Majestate eu doresc

Lasă-mă să-ţi povestesc

Turma tatălui păzesc

Animale când zăresc

Iau praştia cu petricele

Şi ţântesc eu după ele

Omorât-am urşi şi lei

Omor şi uriaş de vrei

-Bine îmbracă a mea armură

Zise Saul cu a sa gură

Incercă David la zale

Dar simţi că nu-s a sale

Atunci cu a lui vesminte

Pornii spre vale-nainte

Goliat el plin de zale

Il şi aştepta în vale

Când văzu pui de evreu

Că se apropie mereu

Incepu să hohotească

Râsul să îl năpădească

-Cobori, strigă Goliat

Că n-au păsări de mâncat

David cobora gândit

Până faţa i-a zărit

Ştia că acolo-i de lovit

Deodată s-a oprit

-Doamne dă-mi ajutor ceresc

Uriaşul să-l lovesc

Scoase o piatră dintre ele

Şi-o aruncă cu putere

In frunte la uriaş

Văzând clătinându-şi pas

Mulţumi celui de sus

Apoi repede s-a dus

Luă sabia de duşman

Tăie gât la Filistean

Când văzură că uriaş

La omorât un copilaş

O luară la fugit

Filistenii s-au risipit.