Poezie De ziua ta (11)

DE ZIUA TA



Mi-eşti darul scump şi ajutorul potrivit

Eşti lângă mine şi-n ceasul încercării

Cerescul Tată ne-a-mpreunat – El ne-a iubit

Ne-a aşezat picioarele pe stâncă de granit

Ne-a îndrumat mereu în ora-ntunecării.



Mi-eşti darul scump; eşti o soţie minunată

Al tău surâs senin mă face fericit

Îmi amintesc şi-acum de ziua-nseninată

Când ţi-am văzut chipul sublim întâia dată

Când am dorit destinul să-ţi fie strălucit.



Îmi amintesc şi azi de mărul din grădină

Unde ne refugiam să ţesem vise dragi

Era o linişte perfectă, o linişte divină

O adiere dulce venea dinspre colină

Şi aducea spre noi aromele de fragi.



Te văd şi-acum în haina de mireasă

În sanctuarul drag din satul liniştit

Îmi erai sortită, erai a mea aleasă

Apoi urmat-a o trăire sfântă şi frumoasă

Alături de Acel în care ne-am adăpostit.



Trecut-au anii; a trecut şi tinereţea

Dar numai dragostea-i mereu nestinsă

Şi nu ştim ce ne va aduce bătrâneţea

Dar ştiu că-ntotdeauna vei arăta fineţea

Căci de Duhul cu har ai fost atinsă.



Îţi mulţumesc acum pentru fidelitate

Pentru exemplul minunat ce-l dai

Pentru acele braţe binecuvântate

Ce-mbrăţişează cu căldură fiinţe-ndurerate

Dându-le imbold în drumul către Rai.



Şi îţi urez acum viaţă lungă, liniştită

În căminul tău cochet, păstrat curat

Te voi iubi mereu cu dragoste nemărginită

Vom fi nedespărţiţi aici şi-n zarea infinită

Alături de un Tată ce şi de noi s-a îndurat.



Mai, 2006