Poezie Doua carute

Mai de mult,pe-un drum de ţară,

Veneau cu-ncetul două cară.

Vreau sa ştie fiecare,

Că pe-atunci maşini erau mai rare.

Cine avea de dus tovarul,

O facea mai mult cu carul.



Primul căruţaş,tîmplar,

Avea-n căruţă ca tovar

Lucruri legate de tîmplărie

Lemne,cruci şi-apoi sicrie.



Iar al doilea-ncărcătură,

Avea lăzi cu băutură,

Nu vreau să vă ocolesc

Băuturi ce ameţesc.



Avea ţuică,vin,coniac

Duh de alcool, de drac!



Cel din urmă cu tovar,

Cunoscuse pe tîmplar.

-Hei, bădie -zise el

Ia opreşte-te niţel.

Aşa cred că s-ar cădea,

Eu să trec naintea ta!



Şi tîmplarul s-a uitat

Înapoi şi-a cugetat:

Are dreptate cîrciumarul..

-Treci nainte tu,cu carul!



Şi trecu în faţă vinul,

Ţuica,vaiul şi suspinul,

Sticle pline de venin,

Ce-aduc moarte şi suspin!



Şi apoi.. urma să vie

Şi căruţa cu sicrie.

Deci, să ştie-acum tot natul:

Înainte merge păcatul,



Şi cred c-am înţeles idea:

Moartea.. vine dup-aceia!



Ca să scapi de iad,de moarte,

Lasă sticla la oparte,

Şi-nainte n-o lasa

Să-ţi conducă viaţa ta!