Poezie REGRET INTIRZIAT

Singură la părinţi

Într-o familie mai înstărită,

Mi-am socotit dorinţa,

Fiind, nu prea pripită.



Vorbisem cu mamica mea

Ca ieri,

Ca la împlinirea

Celor optsprezece primăveri,



Să-mi facă un cadou scump

Ce vrea,

Dar să-l am în amintire

Toată viaţa mea.



Ceva....să-mi producă

O bucurie, deplină

Şi bătusem şaua

Să priceapă..de.. maşină!



Mămica,

A stat puţin şi s-a gîndit,

Apoi promisese,

Că-ntodeauna ma iubit.



Şi venise ziua mult dorită,

Ziua aceia mare.

Mi-amintesc că aşteptam

Cu mare nerăbdare,



Pe părinţii mei

Din oraş să vină,

Desigur c-au plecat

Să-mi cumpere maşină.



Dar cînd s-au întors..

Dezamăgire amară

Mămica mea avea ,

Un pacheţel sub suară.



M-au sărutat,şi mi l-au dat

Plini de bucurie,

Iar eu le-am mulţumit

Gîndind, ce o să fie?



Şi desfăcîndul..

Visul cu maşina.. pe loc s-a spulberat,

Că-n locul ei mămica,

O biblie mi-a dat.



Am împachetat-o-n grabă

Şi-am pus-o iarăşi în cutie

De ciudă îmi scăpa să plîng,

Mă cuprinse şi-o furie!



Apoi m-am închis dezamăgită

în a mea odaie,

Iar pe fază îmi curgea

Lacrime şiroaie.



Chiar şi ura s-a cuibărit

În a mea balanţă,

Că de-atuncea pe părinţi

Îi ţinusem la distanţă.



Curînd dup-aceia,

M-am decis la măritat,

Şi de casa părintească

Departe am plecat.



N-aveam de loc în gîndul meu

Vre-un plan,să programez,

O zi, cînd eu şi soţul

Să merg să-i vizitez.



Mulţi ani deatunci

Repede-au trecut,

Dar într-o zi mi-m amintit

De cadoul cel făcut.



Era aruncat ca făr valoare

Undeva în debara,

Cînd l-am adus la lumină,

Plin de praf era!



Dar scriptura cea închisă

Ca într-un cavou,

Strălucise la lumină

Mirosea încă a nou.



Imagini din trecut

În gînd îmi apărură,

Cînd m-am decis să citesc

La-ntîmplare din scriptură.



Deschisesem sfinta carte,

Şi-ntre paginile ei..

Era un CEC acolo

De şapte zeci de mii de lei!!!



Am scos un strigăt de durere,

Şi-am căzut în plîns pe canapea

În scriptură erau banii,

Toţi pentru maşina mea ! (Valoarea unei maşini

in anul 1970 )

Am plîns mult..Şi-am zis în mine:

Vina să mi-o iert nu pot,

Înţelesem că părinţii,

Mă iubiră mult de tot.



Cînd am răsfoit scriptura,

Ce gîndiţi c-am mai aflat?

Chiar de mîna scump-a mamei,

Un verset era-nsemnat!



Dacă voi,

Cei răi din lume

Daţi copiilor voştri

Daruri bune,

Cu atît mai mult

Tatăl vostru care este în cer,

Dă daruri bune,

Celor care cer" (Matei 7:11)



Mişcată de scriptură,

De versetul însemnat

N-am mai stat o clipă,

Spre casa părintească am plecat.



O!!mamă...am venit..

Te-am căutat acasă..

Eşti cea mai scumpă mamă

Dintr toate..mai frumoasă..



Căzuse în genunchi..

O, mamă îţi cer iertare.

..............

Şi pe piatra rece-n cimitir..

A pus o floare.