Poezie MOTIVE DE MULTUMIRE

MOTIVE DE MULŢUMIRE



N-am cuvinte, scumpe Tată, să exprim recunoştinţă

Mai întîi de toate spun: Tu eşti în a mea fiinţă

Tu mi-eşti Prieten şi Părinte, O, ce mare bucurie

Vreau în lumea-nstrăinării să-Ţi fiu zilnic mărturie

Vreau să te slujesc smerit, să spun lumii despre Tine

Răspândind mireasma păcii, să alin multe suspine

Azi e zi de sărbătoare; medităm la al Tău Har

Şi avem motive – mii – să cinstim al Tău scump dar

Să îţi mulţumim frumos pentru binecuvântări alese

Pentru aer şi lumină, pentru ce ne pui pe mese

De la Tine vine totul: şi speranţă şi credinţă

Tu-ai sădit în viaţa noastră dorinţa de biruinţă

Nu-ncetăm a-Ţi mulţumi că ne-ai scos din rătăcire

Şi ne-ai pregătit palate unde-i numai strălucire,

Tu ne vei lua la Tine, Sus la locul de răsplată

Nu ne despărţim de Tine, nicidecum şi niciodată

O, ce mare ţi-e iubirea! – ca oceanul infinit

Vrem să-Ţi dăm recunoştinţă printr-un trai neprihănit

Zilnic Duhul Tău Preasfânt ne aduce mângâiere

Ne convinge de păcat, ne fereşte de cădere

Zlinic pâinea nu lipseşte. O, ce Tată minunat

Iar Cuvântul Tău sublim ne dă sfaturi de urmat

Tu dai ploaie timpurie, o dai şi pe cea tărzie

Te-onorăm prin cânt şi rugi, laude şi poezie

Vrednic eşti de adorare azi şi mâine şi în veci

Eşti Emanuel iubit, de la noi nicicând nu pleci

De suntem într-un cuptor ce-i de şapte ori încins

Tu ne scoţi şi de acolo, braţul Tău e neînvins

Braţul Tău ne ia din valuri ce se năpustesc spre noi

Şi-l înfruntă pe duşmanul ce vrea să ne dea gunoi

Avem mii de motivaţii să-Ţi aducem mulţumire

Că ne-ajuţi să rezistăm , să îl aşteptăm pe Mire

Că ne cârmuieşti spre ţărmul fericirilor eterne

Şi-aduci consolare-n inimi când aleanul se aşterne

Bunătatea Ta vestită se-nnoieşte zi de zi

Iar când gerul ne pătrunde focul Tău ne va-ncălzi

Îndurarea-Ţi fără margini se revarsă ca un fluviu

Tu ne scoţi din disperare şi din stările de dubiu

De suntem curaţi acum şi în cuget şi-n simţire

E că Tu ne ocroteşti şi ne vrei în nemurire

Astăzi împletim buchetul de ofrande şi de flori

Flori ce-şi răspândesc aroma, flori în sute de culori

Şi-Ţi mai mulţumim odată, cu căldură, pentru toate

Ne-ai scăpat de-ntunecime s-avem de Lumină parte

Ne conduci spre biruinţă prin furtuni şi uragane

Eşti Viteazul ce doboară steagul oştilor duşmane

Ne dai pacea ce întrece gândul şi închipuirea

Şi ne-ajuţi să preţuim Calvarul şi răstignirea

Când în noi îşi face loc duhul de nemulţumire

Şi ne-ndeamnă la revoltă, la murmur şi la cârtire

Tu ne dai puteri divine să-l învingem, să-l gonim

Să putem să ne-adâncim în Cuvântul Tău sublim.



***

Lista mulţumirilor e lungă, n-o putem epuiza

Dar în încheiere spunem: Tată nu ne refuza

Acceptă-nchinarea noastră; eşti al nostru Creator

Veşnic te vom lăuda, veşnic Îţi vom da onor.



ei/2006