Poezie Fraţilor de ce mai staţi…

Fraţilor de ce mai staţi

Vremea s-o răscumpăraţi

Să fiţi blânzi cu îngăduinţă

Cu răbdare şi credinţă



deavolu-n cursă vă vrea

Vrea să faceţi voaia sa

Dar veniţi- Vă în fire

Nu vă duceţi la peire



Zilele ce vor venii

Grele vremuri vor mai fi

Stiţi de ce,scrie aşa

Pavel la odrasla sa:



Oamenii nu au iubire

Au în mintea lor marire

Sunt trufaşi,lăudăroşi

Vânzători şi mincinoşi



Fără dragoste frăţească

ştiu pe alţii să hulească

ureăsc răul şi nu bine

şi produc numai ruşine



Nu mai sunt evlavioşi

Ci-n câştiguri bucuroşi

Iubesc bani,iubesc momeli

Se complac doar în greşeli



Clevetesc,sunt neîmblânziţi

De aceştia să vă feriţi

Voi rămâneţi la Scriptură

Chiar de mustră nu dă ură



Insuflată-i din lumină

Singura carte divină

Mustră ,ceartă şi îndreaptă

Cu învăţătura-I dreaptă



Ţine-I sfatul,nu-i ruşine

Ea îndeamnă la ce-i bine

Dacă suferi pentru ea

Tu răsplată vei avea