Poezie IUBIRA M-A-NVATAT...

IUBIREA M-A-NVĂŢAT...



Iubirea m-a-nvăţat să plâng

Atunci când văd nenorocire

Şi-atunci când văd o nimicire

Şi când speranţele se frâng.



Iubirea m-a-nvăţat ce-i mila

Să pot s-ajut pe cel sărac

Să îi dau pâine, cozonac

Să-mpart cu el casa or vila.



Iubira m-a-mvăţat să cânt

În cea mai grea împrejurare

Şi-n cea mai cruntă întristare

Cu ea nu-i greu să ai avânt...



Cu ea-i uşor să rabzi ofense

Şi chiar bătaie sau torturi

Ea îmi dă sfinte-nvăţături

Îmi dă şi împliniri imense.



Iubirea m-a-nvăţat să-ndur

Necaz şi valuri cu răbdare

Să fiu tenace-n încercare

Să nu fiu niciodată dur.



De la iubire-nvăţ mereu

Voi învăţa o viaţă-ntreagă

Să-mi fie veşnicia dragă

Să ’nalţ spre Cer destinul meu.



Iubira m-a-nvăţat să-mi port

Cu vrednicie crucea vieţii

Să ştiu secretul frumuseţii

Să dau sărmanului suport.



Iubire, scumpa mea comoară

Fi-n viaţa mea binevenită!

Eşti dulce, eşti neprihănită

Cu tine crucea mi-e uşoară.



28 Aprilie, 2006