Poezie Întâlnirea din văzduh

Întâlnirea din văzduh



La pogorârea Sa-n mărire

Când tot ochiu-L va vedea,

Pe norul alb şi-n strălucire

S-aducă scumpa mântuire,

Domnul Hristos va apărea.



Pământu-ntreg, va trepida

Şi stâncile se vor desprinde,

De munţii care s-or sfărma,

În fund de mări s-or arunca

Şi-n valuri apele-i va prinde.



În dezordinea, ce s-o crea

Toti credincioşii-n siguranţă,

Cu ochii-n sus vor rămânea

Pe Domnul lor de a-L vedea

Privind la ceruri în speranţă.



Şi-n întâlnirea, din văzduh

În cerul cu fundal albastru,

Vor fi răpiţi de-acelaşi duh

Pe nori molateci ca de puf,

Salvaţi din marele dezastru.



Primiţi în sunet de cântare

De coruri sfinte, îngereşti,

Va fi întâlnirea salvatoare

Din bucuria cea mai mare,

Din înălţimi şi slăvi cereşti.



Când şapte zile vor zbura

Pân-l-acea mare de cristal,

Unde Domnu-i va ducea

Îngeri sfinţi, va-nconjura

Spre-nălţimi carul triumfal.



Şi-n cer vor primi coroane

Ca semn al marei biruinţi,

Cei răbdatori aici în cazne

Ca fierul cald între ciocane,

Ce au trecut prin suferinţi.



Şi vor intra-n sfânta cetate

În frunte fiind Domnul Isus,

Unde la toţi daruri împarte,

Având acolo drept şi parte

Prin jertfa sfântă ce-a adus.



Flavius Laurian Duverna

24 octombrie 2006