Poezie Cetatea Sfântă

Cetatea Sfântă



Cetatea sfântă, al cărei meşter şi ziditor e Dumnezeu,

Cetatea, cu temelii şi străzi de aur, Ierusalimul ceresc,

Este cetatea, văzută de-Avraam şi alţi profeţi, mereu,

Este cetatea, pe care cei salvaţi o doresc şi o iubesc

Căci ea este cetatea lor şi cu toată inima o preţuiesc.



Capitală a noii împărăţii, numită mireasa, soţia Mielului,

Metropolă, a noului pământ glorificat, Noul Ierusalim,

Este coroana cea de slavă-n mâna sfântă a Domnului,

Este acea diademă regală-n faţa Dumnezeului sublim

Şi depre-a carei frumuseţe şi splendoare ne-amintim.



Lumina ei va fi aceea a unei pietre preţioase de iaspis

Strălucitoare şi curată, şi străvezie, cum este cristalul,

Şi multe neamuri, vor umbla-n lumina ei de nedescris;

Regii pământului, vor aduce slava, onorându-i pragul

Din apa râului vieţii, cu bucurie-şi vor umplea pocalul.



În cetatea sfântă noaptea va-nceta şi ea nu va mai fi,

Nimeni nu va mai avea nevoie, nu va mai dori odihnă,

Căci nu va fi o trudă, în a face voia Lui şi-a-L preamări,

Şi în răcoarea dimineţii, vom trăi mereu, aceeaşi tihnă

Şi netulburaţi de nimeni, viaţa nu va mai avea netihnă.



Dimineaţa cea eternă, niciodată, nu se îndepărtează,

Şi lumina soarelui, aici, va fi-nlocuită cu-o lumină clară,

Ce va întrece mult, strălucirea soarelui în zi de-amiază

Însă nu va fi deloc supărătoare, în veşnica-i primăvară

Pretutindeni, pacea va domni ca în zilele de-odinioară.



Slava Tatălui şi slava Mielului, va inunda sfânta cetate

C-o lumină care nu descreşte, ci va fi intensă întruna,

Şi în slava fără soare, a unei zile strălucite, minunate,

Vor umbla toţi cei răscumpăraţi, în iubire-ntotdeauna

Căci vor fi o turmă şi-un Păstor, şi-n bucurie vor fi una.



Flavius Laurian Duverna

05 octombrie 2006