Poezie In gradina cu maslini (1)

Doar vântul mai adie-n ceas târziu,

Când freamătul cetăţii a-ncetat

Pe cărarea care urcă ,

în grădina cu măslini

Isus cu ucenicii au plecat.



La fiecare pas al Domnului

Natura-ntreagă-njurul Lui tresare;

Ştia că-nfaţa lui Isus ,

stătea o grea povară

Ce-n ea se ascundea o taină mare.



O jertfă trebuia să fie-adusă,

Aşa cum ucenicilor le-a spus

Că în curând va trebui să fie răstignit.

Se împlinea cuvântul cel de Sus



Cât de mult Tu omul ai iubit

Încât L-ai dat pe unicul Tău Fiu Preaiubit,

Să moară pe o cruce răstignit,

Pentru acel nemântuit.



Îngenuncheat cu faţa la pământ,

Cu suflet frânt, Isus plângea cu-amar :

-"Părinte dacă-i cu putinţă

Să iei din faţa Mea

Această suferinţă - acest pahar!.



Totuşi, gândul Tău nu voia Mea

Să se facă Tată".

se ruga.

Şi fiecare strop de sânge

Căzut de-acum în tină,

Ridica a omenirii vină.



Un înger a venit Să-l întărească

Dar bătălia fost-a câştigată ,

Când pe genunchi , în Ghetsimani

A-nvins moartea , păcatul

Ce ţinea-n robie lumea-ntreagă.



Când Ceasul Împlinirii sta să bată,

Ultimele clipe-ale Lucrării

Prin lumina argintie

A tristei luni stingherii

Se zăresc printre măslini...soldaţii.



"-Pe cine căutaţi ? " i-a întrebat.

Răspuns-au :" -Pe Isus din Nazareth ".

"-Eu sunt".a spus Isus mulţimii,

Conduse de-un rău gând.

Însă ei căzură la pământ.



Din gloata care nu îl cunoscuse

Un om se-apropie atunci de Domnul,

Şi pentru treizeci de arginţi,cu o sărutare

L-a vândut Iuda Iscarioteanul.



Doar vântul mai adie-n ceas târziu,

Când freamătul cetăţii a-ncetat,

Pe cărarea ce coboară

Din tainica grădină

Ostaşii luând pe Isus , au plecat.



Dar oare unde-s acum ucenicii ?

Când El mergea-nspre chin,

Mergea-nspre moarte...

Deznădejdea a învins

Mica lor credinţă

Şi biruiţi ,fugit-au toţi prin noapte.



O jertfă trebuia să fie-adusă

După cum proorocii-au profeţit,

În grădina cu măslini

Se aşternu tăcerea

Isus murea pe-o cruce răstignit.



Cât de mult Tu omul ai iubit

Încât L-ai dat pe unicul Tău Fiu Preaiubit,

Să moară pe o cruce răstignit,

Pentru acel nemântuit.



Să moară pentru tine, pentru mine

Pentru acel nemântuit

Pe o cruce răstignit.

Cât de mult,O Doamne ne-ai iubit.