Poezie Conştiinţa-i Dumnezeu în noi

"Dacă ne-am judeca singuri,

n-am fi judecaţi"

1 Cor.11/31







Ia seama paşilor ce faci

Pe cine-n vorbe tu ataci

Cutremură-te când greşeşti

Din ce e rău să te opreşti



Ai dar ce-i altoit în tine

Te-nvaţă ce e rău şi bine

E Dumnezeu în tine pus

Conştiinta-i dar primit de sus



Instinct dumnezeiesc şi floare

Voce în veci nemuritoare

De această voce nu ar fi

Mai sus ca dobitoc te-ai sti?



Conştiinţa-i Dumnezeu în noi

Cu ce e rău face război

Făclie-n inimă ce-i dată

Zilnic îţi cere judecată



Veghează asupra ta oricând

Iţi judecă vorbă şi gând

Ea te-nsoţeşte pe pământ

E martorul care e sfânt



Ea te-nsoţeşte cât eşti viu

Din leagăn până la sicriu

E cartea ce omul şi-o scrie

Pentru arhiva-veşnicie



E om acel care ş- o citeşte

Conştiinta bine-l sfătuieşte

Mereu, mereu dacă-o citeşti

De alţii te deosebeşti



E glasul sufletului tău

Ce niciodată nu-ţi vrea rău

Când ai conştiinta ta şi-i vie

Ai legături cu o veşnicie



Răii vor să-i schimbe soartă

Doresc o conştiinţă moartă

Cuvântul lor cu două feţi

Le şterge orice frumuseţi