Poezie IN DULCEA POEZIE...

ÎN DULCEA POEZIE...



În dulcea poezie mă retrag

Când unda de tristeţe mă atacă

Conţinutul ei mi-aşa de drag!

Cu optimism iar mă îmbracă.



Dulceaţa ei mă cucereşte

Că uit de grijuri şi necaz

O, ce fiori îmi dăruieşte!

Fiori de tihnă şi extaz.



Izvorul ei mereu e proaspăt

Din el curg rimele şuvoi

O-ncepi... şi când ajungi la capăt

Eşti plin de simţăminte noi.



Din poezie curge harul

Ce aparţine stărilor cereşti

Înfrânge ura şi coşmarul

Înfrânge poftele lumeşti.



Parcurg vrăjit stihuri alese

Din care vine-nviorarea

Şi simt arome de cireşe

Şi cânt cu toată-ncredinţarea.



Mă farmecă acele rânduri

Ce mă atrag spre Creator

Pătrund în cuget şi în gânduri

Şi-mi spun că sunt nemuritor.



În graiul unic din poeme

Poeţii-au dat ceva din ei

Au abordat diverse teme

Lansând şi nobile idei...



Şi Duhul le-a purtat condeiul

S-aştearnă ceva ’nălţător

Să spună care e temeiul

De a-L urma pe Salvator,



I-a-nvrednicit să dea mâncare

Acelor suflete flămânde

Ce vor mereu edificare

Şi au mereu priviri plăpânde.



Găsesc refugiu-n poezie

Când disperarea mă doboară

Mă apără de-o erezie

E-un dar de Sus şi o comoară.



Citiţi vreo două la culcare

Şi veţi visa o sărbătoare.





22 Aprile, 2006