Poezie ...eu şi Dumnezeu

Dumnezeu prin Isus a venit anume

dezbrăcat de slava dumnezeirii,

Pentru ca orice păcătos din lume

să fie dezbrăcat de legea firii.



A suferit de bunăvoie-n locul meu,

Purtând ce nu a meritat să poarte,

Pentru ca omul să ajungă-n Dumnezeu

nemuritor, din bobul semănat în moarte.



Cum aş putea să mă numesc " creştin " ,

Atâta timp cât eu-l păcătos

nu crede în Cuvântul " Da , Amin "

Şi nu devine un " micuţ Cristos " ?



Atâta timp cât Golgota nu suie,

Nu se aşează lângă crucea Ta,

Nu ca să moară, nu să stea în cuie,

Ci să-şi omoare firea, spre-a-nvia !



Sunt om creştin, când fac viaţa mea,

O punte peste lumea de păcate,

Când Dumnezeu cu mine va umbla

Şi eu ce El către eternitate,



Când vin naintea Lui ca păcătos,

Cu vocea într-un strigăt de căinţă,

Când mă arunc înspre Isus Cristos

Şi n-am să cad ci voi creşte-n credinţă,



Când zilnic pe căprare Îl urmez,

Cu fraţii într-un cuget şi-o simţire,

Când mi-este Domn, Credinţă şi Botez,

Voi fi cu El - crâmpei de nemurire,



Voi fi în lumea de păcat - tăcere,

Ducându-mi crucea pe Golgota, sus,

Căci după Golgota urmează înviere

Şi-apoi reîntâlnirea cu Isus.



::::::::::::::::::::::::::::::::::



Tu, muribund, ce stai azi între har şi chin,

Trăindu-ţi viaţa fără sens mereu,

Zi : Doamne, lângă crucea Ta eu vin

păcatul şi-nvierea, eu şi Dumnezeu.