Poezie Meditand la rastignire

MEDITÂND LA RĂSTIGNIRE



Când medităm la agonia răstignirii

Cuprinşi suntem de sfinţi fiori

Şi ne-aplecăm în duhul mulţumirii

Şi recunoaştem roadele iubirii

De care-am fost atinşi de mii de ori.



Când ne vom duce la locul de ruşine

Cu simţul şi cu gândul călător

Pătrunşi vom fi de indignare şi suspine

C-au pironit pe-un Rege făcător de bine

Crezând că e un simplu muritor...



Vom fi pătrunşi de-un sfânt respect

Că Domnul gloriei s-a dat pe Sine

S-aducă transformare unui trai infect

Să răspândească o doctrină de efect

Ce-şi are sursa în Tatăl gloriei divine.



Acolo, pe crucea pregătită pentru El

Între tâlharii ce-şi meritau sentinţa

L-au atârnat pe Împăratul, pe Acel

Ce i-a iubit pe prieteni şi duşmani la fel

Şi-a vrut să le înnobileze visul şi dorinţa.



E zi de vineri; sentinţa a fost dată

Pilat şi Marii preoţi s-au decis

Mulţimea de afară – atât de agitată

Ştriga în gura mare: "Să-L vedem odată

Pe lemn de chin şi de blestem, ucis."



Ei au cerut osânda sângelui vărsat

Ce s-a-mplinit în generaţiile viitoare

Când au căzut în camerele de gazare

Fost-au mii şi mii: un preţ aşa de mare

C-atunci când el murea nu le-a păsat!



Spre locul de ocară ostaşii nemiloşi

Îl biciuiesc lovind în carne vie

Dar ochii Lui aşa senini, aşa frumoşi

Le dă un semn că şi ei pot fi scoşi

Din starea de cruzime şi nemernicie,



Că sângele preasfânt are putere

Să spele şi păcatul lor hidos

Că pot şi ei să beneficieze de-nviere

Prin renuţare la himere şi plăcere

Prin naştere din nou şi trai frumos.



Convoiul a sosit la locul stabilit

Bătutul cuielor se-aude-n depărtare

Păcatul fost-a judecat şi pedepsit

Dar câţi din ei ştiau c-au împlinit

Un plan divin ce dă răscumpărare?



E zi de vineri; e vinerea cea mare

Când reflectăm la cruce, la Calvar

Când din recunoştinţă aducem adorare

Pentru o dragoste nepieritoare

Pentru potirul ce e plin cu Har.



Vinerea Mare, 2006