Poezie Învaţă-mă trăirea Ta

Învaţă-mă trăirea Ta



Învaţă-mă trăirea Ta

o Dumnezeule Preasfinte,

Chiar dacă uneori aş vrea

ce-i trecător să mă alinte.



Scrie al vieţii Abeceu,

În conştiinţa-mi preschimbată,

Să nu mai port în noul eu,

Nimic din cel de altădată.



Învaţă-mă trăirea Ta,

Să-mi schimb trăirea mercenară.

Rupe din pieptu-mi inima

ce îmi bătea odinioară.



În existenţa mea învie

o nouă viaţă, pe Calvar,

Vreau să citesc, vreau să pot scrie,

După al Tău Abecedar.



La început cu parafraze,

Cuvântul Veşnic... să-l imit,

Iar mai pe urmă să dau raze

în radieri spre infinit.



Învaţă-mă trăirea Ta

O Dumnezeule Preasfinte,

Să ştiu ce-nseamn-a asculta,

Să am urechi ce iau aminte.



Umplând - chiar dacă dă-n afară -

Din Dragostea de sus - fiinţa,

Toarnă-mi iubire-n călimară,

Să-i dau silabei pocăinţa,



Să-Ţi fiu elevul eminent,

Ce umblă-n Sfânta Ta dreptate,

Nerămânând un repetent,

Ci ajungând la facultate.



Şi-apoi, spre seară, la Palat,

Cerul să mă aplaude

preafaricit, c-am terminat

cu " Summa cum laude ! "



Dar pân-ajung să fiu aşa

Şi-n gând, şi-n fapte şi-n cuvinte,

Învaţă-mă trăirea Ta

O Dumnezeule Preasfinte.



Amin















Învaţă-mă trăirea Ta

În viaţa asta mercenară