Poezie Cristos a-nviat

Cristos a- nviat



Ai venit într-o lume meschină,

Din mărire-n al beznei pământ,

Ca să ştergi de păcate şi vină,

Un neam indecent, să-l faci sfânt.



Stând pe lemn, blestemat pentru mine,

Pus în rând cu ai nopţii tâlhari,

Ca prin sângele sfânt curs din Tine,

S-avem dreptul de-a fi oameni mari,



Demni de-a Ta moştenire şi slavă,

Demni de şansa primită în dar,

Mântuiţi de păcatul-otravă,

Ne faci demni prin credinţă şi har.



N-avem merite Doamne Isuse,

De-ar veni judecata pe noi,

Toate faptele bune stând puse,

Ar fi numai grămezi de gunoi.



Printre smârcuri, lipsiţi de putinţă,

Înnotând prin noroi, amăgiţi,

Ne-ai scăpat de a morţii sentinţă,

Ajungând chiar copii preaiubiţi.



Da, îmi pot exprima fericirea

unui om de la moarte scăpat.

Nu ai vrea să primeşti nemurirea ?

Eu sunt viu căci : " Cristos a-nviat ! "