Poezie OSPĂŢUL LUI BELŞAŢAR

Pe la anul şase sute înainte de Hristos

Era cică un imperiu, cel mai mare,glorios

Jefuit-au bogăţie, foarte multă precum ştim

Vasele acele de aur din Templul Ierusalim

S-a băut vinul cu ele, el marele împărat

In ospeţele cele rele zeii a glorificat

Când ospăţul era mare,împăratul mai distrat

O mână de om apare pe perete la palat

Se uită cu înfrigurare împăratul către ea

Se uită cum pe perete mâna singură scria

Gândurile-l tulburară, galben de tot sa făcut

Solduri şi încheieturi pe loc I s-au desfăcut

S-a strigat să se aducă cetitorii cei de stele

Să-I citească lui scrisoare să îi dea ceva putere

Cine va putea-el spuse scrioarea a mi-o citii

Mare în împărăţie el pe loc va devenii

Purpură va fi pe acela respectat de acest popor

Si la gâtul său planta-voi un de aur lănţişor

Toţi intrat-au să citească rând pe rând pe la palat

Scrisul ca să-l tălmăcească la ’nălţatul împărat

N-au putrut face aceasta nici unul nu s-a aflat

Şi văzând el, împăratul foarte rău sa speriat

Mai târziu împărăteasa, văzându-l înmărmurit

Işi aduse ea aminte, -"este unul aici robit

Are duh de neşnicie, Duhul Domnului cel Sfânt

Si desleagă orice carte ce se află pe pământ

El a fost mai înainte peste toţi ce-s cetitori

Tatăl tău n-avea ca dânsul nici unul din ghicitori

-Să fie adus aicea el ca să îmi tălmăcească

Daniel acela care cică poate să citească

-Tu eşti Daniel acela dintre prinşii de război

Ce citit-ai cândva carte şi aicea pe la noi

-Da ’nălţate împărate eu sunt omul cel robit

Ce aici la voi în carte înainte am citit

-Am aflat că ai lumină şi multă înţelepciune

şi ce-I scris pe acest perete astăzi mie îmi poţi spune

Am aflat că tâlcuit-ai si tu poţi ca să citeşti

Mare vei fi la împăratul dacă mie-mi tălmăceşti

Te-oi pune în cârmuire în palatul meu măreţ

Numai scrisul cei aicea astăzi tu să ne înveţi

-ţine-ţi darul împărate, dă răsplata altcuiva

Eu însă ce este scris ţie îţi voi deslega

Impărate Domnul dat-a tatălui tău mărire

Datui-a împzrăţie, cea mai mare strălucire

Orice limbă orice neamuri pe el mare îl ştia

Inălţa el împăratul şi tot el şi cobora

Dar s-a îngânfat şti bine şi inima şi-a împietrit

Numai răul şi desfrâul el pe lume l-a iubit

Domnul I-a dat să mănânce iarbă pentru ce făcuse

Trupul I-a udat cu rouă până când recunoscuse

Tu măcar că ai ştiut aceasta nici decum n-ai încetat

Impotriva celui Mare peste cer te-ai ridicat

Vasele din cartea sfântă tu te-ai pus le-ai pângărit

Nicidecum în a ta viaţă tu pe Domnul n-ai slăvit

De aceia cap de mână scris-a aicea la palat

Numărat, , cântărit împărţit-nălţate împărtat

Iată ce spune aceasta ce acolo este scris

Si ce ţie ea parut-a căci este numai un vis

Numărat înseamnă anii ce Domnul ţi-a numărat

Cât aicea tu să stai, cât să fii tu împârat

Cântărit înseamnă aceia că Domnul te-a cântărit

In balanţa Lui cerească şi uşor ai fost găsit

Impărţit înseamnă aceia că Domnul El aşa vrea

Să împartă El imperiu după sfântă voia Sa

-Vei murii măi Daniele dacă nu este ce zici

Hei soldat acum îndată de aici să îl ridici

Du-l iarăşi la închisoare daor pentru câtreva zile

Să se roage la Cel Mare înainte de murire

......

Nu trecu mult de atuncea,când visul fu deslegat

In acea noapte se pare omorât fu împărat