Poezie Isus.

N-aş mai avea nimic de spus

decât : Isus, Isus, Isus,

De zeci de mii de ori aşa,

Întreagă poezia mea.



La alte vorbe să renunţ,

Isus, Isus doar să pronunţ,

Cu sufletul în mii de stări,

Cu ochii ridicaţi spre zări,



O veşnicie şi ceva,

N-aş inceta, n-aş inceta,

N-aş da cuvintelor apus

întru rostirea lui Isus.



Pe Cel fără-nceput, sfârşit,

L-aş proslăvi necontenit.

Îmi oferise pe Calvar,

Viaţă veşnică în dar,



În El încap cele ce sunt,

Spre cel din urmă amănunt,

Prin El vin cele care nu-s...

Ce nume proslăvit: Isus !



Primeşte-mă să fiu mereu,

Serv devotat în lucrul Tău,

Şi azi şi-n vremile ce vin,

Isus, Isus,Isus. Amin