Poezie Vioara

Imi amintesc cum eu gandeam aseara ,

Timpul trece ..

Noaptea scade , ziua creste

M`am plictisit de atata graba

Peste tot numai stres zaresc .. !!



In cantul ei asa gingas ,

Pe ale sale note simple ,,

Ma afundam intr`un fagas ,

Ganduri rele si agile

Ma trezeau si imi aminteau

Ca in lume oamenii nu se mai iubeau

Se grabeau , uitau si apoi mureau .



Vioara daduse drumul la melancolie ,

Mintea se dusese fara sa mai vina ..

Simteam in mine cum ma departez

Din aceasta lume ignoranta ,

Aroganta , profitoare si ..

Batjocoritoare .



Cine in aceasta lume oare

Mai sta si se mai gandeste ..

Ca Dumnezeu si prin muzica graieste ?

Sau cine sta cu nerabdare

Sa vada cum creste o floare ?

Cine mai asculta sunetul unei viori ?

De ar fi atata Doamne ,

Niste ganduri puerile

Pentru lume ce sa insemne ?



Vioara canta , plange , rade ..

Ce sublima , fara grija e lumea ,

Unii au uitat ..

Altii ..

Altii cu ideea s`au acomodat ,

Ceilalti , ei bine .. ceilalti continua sa sufere ,

Intr`o lume facuta pulbere .



Obosise vioara .. incheiase cantul sau ..

Cu sunete ce melancolic tipau ,

Si , do , fa , sol , si

Si gandul pe pamant sosi .. !!