Poezie ŢC 9/.Urmărirea lui Iacob de Laban

9.

La trei zile de la plecare

A plecat Laban pe cale

Şapte zile a umblat

Pân’ pe Iacob l-a aflat

Sus pe munte sus de tot

Iacob întinsese cort

Atunci Laban I-a grăit:

_"Vezi, al tău Domn mi-a vorbit

Zis-a rău să nu-ţi vorbesc

Când cu tine mă întâlnesc

Pentru ce-ai fugit din sat?

Fără ştire ai plecat

Crezi eram aşa bărbat

Eu să nu te fi lăsat

Si pleca-I în pompă multă

Cu sunet de alăută

Ştiu c-ai stat c-am multişor

Si că te topeşti de dor

După locul unde ai stat

Si de unde ai plecat

Dar e că tu mi-ai furat

Când de acasă ai plecat

Dumnezeii ce-I aveam

Si comoară îi ţineam"

_"Tată, eu nu ştiu fura

şi să piuară acela

Cercetează şi vezi bine

Găseşti ceva tu la mine"

Iacob înse nu aflase

Că Rahela îi furase

Si deşi a cercetat

Tot tezaur n-a aflat

Rahela în şea îi puse

Şi deasupra ea şezuse

Iacob el s-a mâniat

Şi pe socru l-a certat;

_"Ce păcat am aşa mare

Zise cu înverşunare

Vezi tu toate ai scormonit

Si nimic nu ai găsit

Douăzeci de ani am stat

La tine pân’ am plecat

Aceşti ani eu ţi-am slujit

Oile nu ţi-au stârpit

Pentru lucrul cel perit

Tot eu am despăgubit

Ziua de cald mă topeam

Când la oi în câmp stăteam

Noaptea somnul îmi fugea

Că vânt tare mă bâtea

Totuşi eu la tine am stat

Cu toate că te-ai schimbat

Ai schimbat tu omenia

Si de zece ori simbria

Dumnezeu m-a ajutat

El să fie lăudat

Suferinţa mi-a văsut

Mi-a fost pavăză şi scut"

Si văzând Laban ce spuse

Si el asta o ştiuse

Zise:-"Facem legământ

Intre noi pe acest pământ

Mărturie El va fi

Cât pe lume vom trăii"