Poezie ŢC 5/.Trimiterea lui Iacob la Laban

5.

-"Dute la Padam-Aram

E dorinţa care-o am

Ia fată de-a lui Laban

Căci pe el îl cunoşteam

Dea Domnul ca tu să creşti

Neamul să ţi-l îmbulţeşti

Ţara să o stăpâneşti

Locu-n care locuieşti’

-"Bine tată voi pleca

Răsăritu-I ţara mea

Pe drumul înspre Haran

Mă voi duce la Laban

Fată de-pa lui voi lua

Tată te voi asculta

Cu Domnul eu v-am lăsat"

Si copilul a plecat

Si a mers s-a depărtat

Până ce s-a înserat

S-atunci s-a oprit în cale

Zise: -" Merge-o-i la culcare

Căci mult am călătorit

Si mă simt mult obosit

Aici am să odihnesc

Si la ziuă iar pornesc"

S-adormii Iacob picat

Si un vis e;l a visat

Din pământ spre cer urca

Scară-n cer ce ajungea

Ingeri pe ea coborau

Ingeri pe ea se urcau

Deasupra scării de tot

Era Domnul savaot

El zicea:-’Sunt Domnul tău

Care te feresc de rău

Acest pământ îţi voi da

Tot la seminţia ta

Iată nu te-oi părăsii

Până când se va împlinii

In Betel te-oi duce iară

Tine minte astă seară"

Iacob se trezii din somn

Si el spuse de-al său Domn

Cum pe Domnul l-a văzut

Si aşa loc n-a stiut

Poarta cerului să fie

Chiar aicea în câmpie

Piatra pe care dormii

O luă şi o sfinţii

-"Stâlp de aducere aminte

Ea va fi de acum înainte

S-oi jura acuma eu

Cu mine de-I Dumnezeu

Dacă El mă va păzii

Cât eu voi călătorii

Dacă pâine îmi va da

Haine a mă îmbrăca

Casa Domnului voi face

Chiar aici nu mai departe"

Câteva zile s-a dus

Si soare a tot apus

Si a răsăit el iară

Până într-o zi de vară