Poezie ŢC 4.Iacob binecuvântat

4.

Intr-o zi Isac îi zise

Pentru că îmbătrânise

-"Bătrân pare ca să fiu

Clipa morţii nu o ştiu

Te rog dute la vânat

Să prinzi ceva de mâncat

Să aduci mie ami face

Mâncarea ce mie-mi place

Si după ce voi gusta

Te voi binecuvăânta"

Rebeca a ascultat

Si Esau când a plecat

La Iacob a zis aşa:

_"La turmă tu vei pleca

Dute tu şi fă aşa

Taie pentru a mânca

Adă-mi tatălui să-I fac

Mâncarea ce-I e pe plac

Tu-I vei duce de mâncare

Pentru binecuvântare

Câci astăzi el voia

Lui Esau,lui să I-o dea"

-"Mamă, Esau e păros

Sxi vom face tot pe dos"

-"Ascultă-mă fă aşa

şi la urmă vom vedea"

Si s-a dus şi a tăiat

Şi făcură de mâncat

Luă pielea de pe iezi

Si ea zise:-"O aşez

Si cu ea eu te îmbrac

Ca Esau am să te fac"

Luă haine ce erau

A copilului Esau

Si-l trimise mama sa

La Isac mâncare ai da

Mâncarea ce o făcu

Si Isac cum nu văzu

Ii zise:-"Tu cine eşti?"

-"Chiar acel care îl creşti

Sunt Esau fiul cel mare

Si adus-am de mâncare

Scoală ,ia vânatul meu

Care îl prinsesem eu"

_"Repede tu ai mai fost"

-"Domnu-n cale el l-a scos"

-_"Hai să pipăi fiinţa ta

Pentru a nu mă înşela

A lui Iacob glasul pare

Corpul însă-I cu păr mare

Tu eşti fiul meu Esau"?

-"Da ,tată aicea stau"

-"Dă-mi vânatul ş-oi mânca

Şi te-oi binecuvânta"

Si s-a dus şI a mâncat

Vin să bea apoi I-a dat

După ce vânat mâncă

Iacob el îl sărută

Si Isac simtii miros

De pe haine de păros

Si îi zise: -"Am simţit

Miros de haine-a venit

Simt că este fiinţa ta

Azi te-oi binecuvânta"

Si abia Iacob plecasă

Esau se întoarse acasă

Si mâncare el gătii

La Isac cu ea venii

-"Tată ţ-am adus vânat

Ca să ai tu de mâncat"

-"Cine eşti acuma oare?"

-"Eu sunt fiul cel mai mare"

-’Cine atunci a prins vânat

Si ’nainte el mi-a dat?

Eu din toate am mâncat

Si l-am binecuvântat"

-"Tată, din al gurii glas

Mie una n-a rămas?

Pentru mine n-ai păstrat

Tot la Iacob tu ai dat?

Nu degeaba nume ai dat

Iacob el m-a înşelat

Prima dată mi-a cerut

Dreptul de întâi născut

Si acum el a luat

Pentru mine ce-a fost dat"

Si Esau peste măsură

Pe Iacob el prinse ură

El în inimă-şi grăii:

"Bocet se v a auzii

Cât se pare de aproape

Lui Iacob voi face moarte"

Rebeca gându-I citii

Si atuncea ea grăii:

-"Iacobe, Tu fiul meu

Fratele îţi este rău

Nevestele nu-I sunt bune

Ascultă-mă şi-ţi voi spune

Mergi tu la fratele meu

Până potoli-s-a rău

Si de poţi a te însura

Fată ţie aţi lua

Ia-ţi fată de prin Haran

Nu de aici din Canaan"

Si Isac el l-a chemat

Sfat lui Iacob el a dat

I-a spus multe de cel mare

Si I-a zis pentru plecare: