Poezie Drumul la Cruce…..

Ecce Homo 17





Pe când ieşeau afară din cetate

Isus cu lemnul de cruce în spate

Un om din Cirene-Simion au întâlnit

Să ducă crucea lui Isus el fu silit

In urma lui Isus mergeau femei, norod

Şi oastea cea pzgânz a lui Irod

Femeile plângeau cu mare tânguire

La fel şi uni oameni ce aveau iubire

Şi Isus s-a întors în mersul Lui

Şi-a zis:" Fice a Ierusalimului

Nu mz plângeţi pe Mine, ci pe vii

Plangeţi-va pe voi si ai vostri copii

Căci iată vin zile şi vi se va zice

"Ferice de sterpe aea se va zice

şi oameni cei mai vonici eroi

Vor zice munţilor cădeti peste noi

şi dacă copacul verde aşa e încercat

Ce I se va face celuia uscat?"

......

Ajunşi la locul Căpăţânii s-au oprit

Şi cu doi tâlhari trebuia să fie răstignit

Unul din tâlhari batjocorea

Mantuieştete de eşti Hristosu, zicea

Dar celălalt la înfruntat şi spus

Noi este drept căci pentru rău ne-au dus

Dar omul acesta n-are nici o pată

Să capete asemenea răsplată

Şi-a zis :Doamne adă-ţi aminte şi de mine când vei venii

"Adevărat răspunse Isus" Azi în rai vei fi"