Poezie Aleg

Mereu sunt pus s-aleg în viaţă

Pe ce cărare să păşesc.

Sunt două căi ce-mi stau în faţă:

E calea lumii ce mă-nvaţă

Să-i cad la pieptul ei de gheaţă,

Şi cea cu har dumnezeiesc.



A lumii cale, largă, plină

De fel de fel de mărfuri seci,

De oameni ce adânc se-nchină

La monumentul ei de tină

Sorbind plăceri care-nvenină,

E calea beznelor de veci!



Şi-i calea Harului divin

În care dragostea-i stăpână.

Pe ea doar mântuiţii vin

Cu inimi arse de suspin

Urcând spre cer cu suflet plin

De dor şi sete de Lumină!



De mii de ori de-s pus s-aleg,

Aleg cărarea vieţii sfinte;

Dorinţa firii vechi o neg

Din neputinţă mă dezleg

Şi de Isus cu drag mă leg

În tari, curate legăminte.



Aleg să împlinesc Cuvântul

Fugind de poftele din lume;

Nu mă va-mpiedica pământul

Cu vraja lui şi nici mormântul

Să fiu în slavă cu Preasfântul

Şi-aici să-I cânt slăvitu-I Nume.



Aleg să-mpărtăşesc iubirea

Cu cei ce n-o cunosc nicicum.

Aleg s-arăt tămăduirea

În Cel ce e Desăvârşirea

Acelor ce-au ales pieirea

Şi merg orbiţi pe largul drum!



Aleg să fiu umanul vas

În care El să-şi toarne mirul.

Şi-aici în trecătorul ceas

În viaţa ce mi-a mai rămas

Aleg Luminii să-i fiu glas

Şi Harului ceresc potirul.



Aleg pe Domnul să-L slujesc

Mărturisind a Sa-ndurare!

Şi-n omul meu duhovnicesc

Amirosind parfum ceresc

Mai plin de El mă lupt să cresc

Urcând îngusta Lui cărare.





8.05.2006