Poezie Prinde viaţa eternă Baraba

Baraba - sub crucea Domnului îngenunchiat -

" Doamne ! " Dacă am înţeles bine,

A mai fost un tâlhar eliberat -

Uite acesta întors către Tine.

Iartă-mă Te rog şi pe mine,

Încă mai am lanţuri ce mă ţin legat.



Mi-e ruşine ! Mi-au dat drumul fără temei,

N-au vrut să mă salveze pe mine,

Chiar de mişeii iubesc pe mişei,

Doreau să te trădeze pe Tine,

Pierzând până la urmă tot ei.



Sufletu-mi stă răvăşit în acest trup scăpat,

De tragica soartă proscrisă.

Eram plin de ură, plin, plin, saturat.

Ce-au vrut iudeii când m-au liberat

chiar din a morţii culisă ?



Vin - cum spusesem mai sus - răvăşit,

Vreau să primesc lămurire.

Pe-acest tâlhar l-ai iertat, l-ai primit,

Cum s-a-ntâmplat şi de ce l-ai iubit ?

De unde atâta iubire ?



Eu, nu ştiu ce-i dragostea, sunt un tâlhar,

Nu mă iubesc nici pe mine,

Plăcerea îmi stă în cuţit şi-n pahar,

Fur şi ucid dacă e necesar.

Cine eşti Tu, Doamne, cine ?



Mă răzvrătesc, nu mai stau cuibărit

în cloaca morţii...i-au plânse cuvinte,

Aşa cum ştiu Ţi le-aduc umilit,

Cu teamă-n vorbire, cu glasul dogit,

Pune-mi pe suflet veşminte !



Pot să-mi rămână hainele zdrenţuroase,

Să fiu slut pe dinafară,

Schimbă-mă Doamne Isuse Cristoase

pe dinăuntru, sufletul mi-l coase !

Trupul ? Şi-aşa o să piară.



Strigă în mine un dor, o chemare,

În colivia ce-mi e fortăreaţă

Eu sunt, Baraba, din cap în picioare....

Vreau să mă ierţi Doamne, poţi, poţi Tu oare ?

" Haide , primeşte viaţă ! "



Eu ! M-ai chemat ? Ai spus clar cuvântul ?

Eu ca să vin ? Aşa ai zis oare ?

Cu-atâta păcat nu mă-ncape pământul,

Cum pot să-mi iau către Tine avântul ?

" Haide, primeşte iertare ! "



Chiar de-ai păcatele nenumărate,

Doar pentru ele venise Mesia,

Ca să le ierte pe toate, pe toate,

Domnul ar vrea să te facă un frate.

" Haide şi-ţi dă mărturia ! "



Chiar dacă nu l-au primit cărturari, fariseii,

El, nu murise degeaba,

Chiar dacă l-au refuzat clar iudeii,

Stă lângă tine Isus, nu ateii,

Prinde viaţa eternă - Baraba !