Poezie Gândul lui Cristos

Gândul lui Cristos



Dreptatea noastră e subţire,

Căci e dreptate - nedreptate.

Cum să mergi spre-ndumnezeire,

Doar cu ce poţi să duci în spate ?



Cum să te mântui tu pe tine ?

Ce fapte îţi par ţie drepte?

Chiar de faci bine peste bine,

Ce gând urmezi şi ce concepte ?



Dreptatea noastră e subţire

că-i o dreptate pentru noi,

Urcarea spre-ndumnezeire

nu-i :" Merg în glorii din gunoi. "



Învăţătură cu sechele

să pui în centru pe-acest eu,

Cineva trebuia să-ţi spele

făptura. Hai la Dumnezeu.



Şi-a ta dreptate - nedreptate,

Ce pân acum nu te-a convins,

Las-o în văi întunecate,

Prin jertfa Lui, devii alt ins.



Noaptea cu ziua se îngână,

Şi-n gând şi-n conştiinţă-i seară.

Acum ţi se întinde-o mână,

Nu ştiu de-o va mai face-o iară.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Nu mai puteam să stau în mine,

Plin de dorinţe-ngenunchiate.

Apăsătoarele suspine

s-au dus. Acum am crucea-n spate.



Dreptatea n-o mai iau din lume,

E ziuă şi trăiesc frumos.

Port al dreptăţii sfânt renume,

Cât timp am gândul lui Cristos.



08 aprilie 2006