Poezie Fă-mă, Domnul meu

Fă-mă, Domnul meu de sus,

Fă-mă, scumpul meu Isus,

Vas de cinste şi curat

Cu migală modelat

Prin lucrarea Harului

În casa Olarului.

Din acest murdar cărbune

Scos prin mila Ta din lume

Ridicat din necredinţă

Prelucrat spre biruinţă,

Fă din el nestins tăciune

Pe altarul Tău îl pune

Fă-l un rug de rugăciune

Cu luciri de diamante

Care chipul Tău să-l poarte.



Vreau în Templul Tău să fiu

Spic bogat şi auriu

Albul florilor de Mai

Glasul viersului de nai

Fulgul de zăpadă pur

Din ninsorile de-azur,

Aurora dimineţii

Mirul scump din taina vieţii

Perla din adâncul mării

Frumuseţea înserării

Raza blândă din amurg

Din Lumina Ta să curg.



Înnoieşte-mi, Doamne, gura

Pune-n viaţa mea Scriptura

Să-mpletesc cu-nvăţătura

Şi ideea, şi măsura.

Să adun în poezie

Nori de ploaie timpurie,

Holdă coaptă din câmpie,

Pârga inimii, târzie,

Rodul din cereasca vie.



Să dezgrop din bolovani

Greşu-mi zecilor de ani,

Timp pierdut în risipire

Pleavă din lumeasca fire

Cioburile din gândire...

Mâlul greu din paşii mei,

Chinul fără de temei

Ura ce durere-aduce

Zgura patimii năuce -

Şi să le îngrop la cruce.

Iar a temerilor clipă

Strâns legată-ntr-o aripă

S-o trec dincolo de moarte

Ca să zboare mai departe,

Din nimicnicia firii

În eternul mântuirii...



Fă-mă, Domnul meu Isus,

Ce salvarea mi-ai adus,

Fă să fiu ascuns în Tine,

Toarnă chipul Tău în mine.