Poezie Taina mirului de nard

Ai rămas Doamne - " Sihastru ",

Numai Tu, doar Tu cu Tine,

Lângă vasul de-alabastru

care mir de nard conţine.



Nu i-au înţeles menirea

nici duşmanii, nici ortacii,

Dau să-i plângă risipirea,

Într-un preţ de-argint - săracii -



Înţelesu-acestei taine...

Ungerea de preoţie.

De la cap, pe barbă, haine

Răspândind mireasmă vie.



Stă-mplinirea vremii, ceasul

dragostei Adevărate,

Curge Mirul, s-a spart vasul

peste mii, mii de păcate.



Este clipa demiurgă,

Să ne-mbrăţişezi pe toţi,

Vasul spart dă har să curgă

miruindu-ne preoţi.



Stă Hermonu-n stropi de rouă

Golgota în mir de nard.

Hai spre-această taină nouă,

Ieşi din flăcări ce te ard,



Este mir de-ngropăciune

pentru eul păcătos,

De-ngropare, dar pot spune,

De-nviere cu Cristos.



Nu-l cuprinse cimitirul

pe de-a-ntregul pe " Sihastru ",

Căcă s-a-mprăştiat - ca mirul

vasului spart de-alabastru.



Ne-a-nveşnicit efemerul

şi ne-a-nvrednicit deplin,

Să fim cetăţeni în cerul

marii moşteniri. AMIN