Poezie Samariteanul milos

Te coborai spre Ierihon, la vale,

Călcând arar pe drumul şerpuit.

Alăturea asinul tău, agale,

Se poticnea în pasu-i istovit.



Era amiaza, arșiță cumplită,

De parcă zarea-ntreagă luase foc;

Tu, singur pe poteca prăfuită

Părând să-aduci doar hoţilor noroc.



Şi colo, pe drumeag, în cotitură,

Văzuşi un om în pulbere căzut

Cu trupul plin de rane şi arsură

Zdrobit şi frânt de furul nevăzut.



Zăcea în praful aspru şi fierbinte

De starea lui păsându-i nimănui;

Bătut şi jefuit, fără veşminte,

Că îţi venea să plângi de mila lui.



Trecuseră pe-aceeaşi cărăruie

Un preot de la Templu şi-un Levit

Dar n-au dorit în ajutor să-i vie

Şi n-au oprit din mersul lor grăbit!



Dar Tu, când l-ai văzut, Samaritene,

Însângerat şi fără de alin

Te-ai aplecat şi cercetând alene,

Ai scos din brâu ulcica Ta de vin



Şi căutând mai bine în desagă

Dăduşi de untdelemnul de măsline

Apoi, în praf, mantaua Ta întreagă

O aşezaşi, în lacrimi şi suspine,



Şi-ngenunchind în focul din ţărână,

Privindu-l blând în ochii grei şi duşi

Îi picuraşi în suflet stropi de smirnă

Ş-o rază de speranţă îi dăduşi.



Rupând fâşii cămaşa Ta aleasă,

Cu leac ceresc ce rana o sărută

În mila Ta atât de ne-nţeleasă

Îi alinaşi durerea lui cea mută.



Şi ca un medic iscusit şi bun,

Ştergându-i ranele cu untdelemn şi har,

Cu păs născut în neamul tău străbun

Sărmanului i-ai dat viaţa iar.



L-ai pus pe măgăruşul blând, şi-apoi

L-ai dus la hanul cu-ngrijire dulce,

Plătind Tu însuţi multele-i nevoi

Doar el, firav, în pace să se culce.



Şi-ai hotărât, când Te vei înturna

Din căile pe unde Te va duce soarta,

La orice osteneală ce-a urma

Vei oferi împărăteşte plata...



Pe cel căzut acolo-ntre tâlhari,

Lăsat să moară în pustiu văpainic,

Bătut şi jefuit de hoţi avari,

Tu l-ai milostivit cu harul tainic...



Dar din a vremii lungă istovire

Îşi puse oare lumea întrebare:

Ce om, în nefirească dăruire

S-ar cheltui în jertfă salvatoare?



Ci eu Te-aştept cu dor din an în an

Şi spun oricui şi scriu cu slove mari:

ISUSE, Tu ai fost acel Samaritean

Iar eu eram căzutu-ntre tâlhari.