Poezie Atât de mult

Atât de mult

şi-atât de arzător

atât de viu, fierbinte, truditor

atât de mult

atât de infinit

atât de niciodată obosit -



Pe noi, cei păcătoşi

şi cei sărmani,

şi orbi

şi robi de mii şi mii de ani

rătăcitori ca nişte biete oi

căzute-n gropi şi hârpe de noroi

fără de turmă

fără de Păstor

fără păşuni

ori limpede izvor...

atât de mult, atât de infinit

cu-atâta dăruire ne-a iubit,

atât de viu şi de clocotitor

Supremul Dumnezeu şi Creator.



Pe toţi cei rătăciţi şi cei străini

căzuţi între tâlhari şi lupi haini,

pe toţi cei vameşi şi pe cei leproşi

pe cei flămânzi şi goi, pe cei setoşi

pe cei ce cu păcatul ne trudeam

pe gloatele din orice timp şi neam,



Pe cei sub Lege şi pe cei ce nu-s

cel ce se naşte, cel de spate-adus,

Pe Grec, Iudeu, Samaritean, Barbar,

Pe toţi cei păcătoşi

pe Iuda chiar,

Pe toţi de azi şi toţi ce-s de venit -

Atât - cu neputinţă de grăit -

atât de mult, de tare ne-a iubit,

atât de viu, fierbinte, truditor

Supremul Dumnezeu şi Salvator.