Poezie Am vrea să vedem pe Isus

De la Betfaghe spre Sion, agale,

Pe măgăruşul blând, spre înserate

Venea Isus înconjurat de gloate

În chiote şi-n cânt de osanale.



Şi-ncet, parcă neaparţinând de turmă

Se-apropiară nişte Greci cu vază

Oprindu-l, cu-ndrăzneală şi emfază,

Pe Filip, ucenicul de la urmă.



"Domnule, arată-ni-L pe Isus -

În amfiteatrele cucernicei Athene

Şi-n curţile scolastice elene

De El, cu reverenţă ni s-a spus!



Noi suntem fiii lui Aristotel.

Cu datini vechi ni-s tălpile-ncălţate

Compas prin vremi şi Mag ne e Socrate,

Dar am dori să-L întâlnim pe El!



În Cortul întâlnirilor de seamă

Noi căutam misterul a-l cerni,

Dar învăţăm şi sacrul a-l iubi

Cu-o umbră de evlavie şi teamă.



În sinagogă ne-adunăm mereu.

Din Legea voastră crezul nost' se naşte

Şi la acest aşezământ de Paşte

Venim să ne-nchinăm lui Dumnezeu!



Am vrea şi noi cu inime setoase

Din Adevărul lui Emanuel

Acest învăţător din Israel

Să adunăm fărâme luminoase.



Am auzit din gura tuturor

Că-n ochii Săi sunt tainele vieţii

Pe faţa Lui stau zorii dimineţii

Şi-n graiul Său e har izbăvitor.



Chiar Cărturarii voştri atestară -

Acei deprinşi de prunci cu-nvăţătura

Şi-mbătrâniţi în mână cu Scriptura

Că vorba Lui în suflete coboară.



De parcă bucuria le murise

Ne-au spus răstit, cu feţele ca ceara,

Cum vin la El mulţimi din toată ţara

Cu păsuri mari şi cu noian de vise..."



*



Isus ştiind că Îi sosise ceasul

Să Se cufunde în adâncul groaznic

Şi voitor să-nceapă noul praznic

Îşi ridică către Iubire glasul:



"Neprihănitule Părinte, Te slăveşte

Cu Duhul ascultării Mă atinge

Prin jertfa Mea al urii foc îl stinge

Şi lumea din păcat o mântuieşte..."



*



De la Betfaghe spre Sion, curată,

Cu soarele în straiul lui de seară

Spre crucea mântuirii ca să moară

Trecea Lumina cea adevărată.



Şi mulţi iudei şi greci luară-aminte

În zilele de praznic ce urmară,

Şi-aceia ce pe Domnul căutară

Se îmbrăcară în podoabe sfinte.



Întreaga lume-ar trebui să vază

Iubirea care-i neţinută-n frâu,

Miracolul grăuntelui de grâu,

Lumina care veşnic luminează.



Întreaga lume-ar trebui să vină

Cu pâlcul de iudei smeriţi şi grecii

Să scuture povara fărdelegii -

Să vină omenirea la Lumină.