Poezie Nu-s sarac...

NU-S SĂRAC...



Nu-s sărac şi nu voi fi

Posed o credinţă tare

Cred în Fiul preaiubit

Ce mi-a dat răscumpărare

Cred că asta mi-e de-ajuns

Este-o mare bogăţie

Am acum acces la Har

Am acces la-mpărăţie...



Am în mine dor ceresc

Ce mă ’nalţă către stele

El mi-alină cu tandreţe

Toate păsurile mele

Mă ridică din tristeţe

Şi mă face temerar

Să tânjesc la locul veşnic

În al Cerului hotar.



Sunt bogat. S-o ştie toţi!

Am în mine Duh de viaţă

El poate schimba-ntr-o clipă

Chiar şi-o inimă de gheaţă

El mă poate consola

Când e mare dezolarea

El mă poate şi ghida

Să am iar orientarea.



Am belşug de hrană bună

În Scriptură, în Cuvânt

Zilnic o deschid cu drag

Zilnic îmi mai dă un gând

Nestematele comori

Ce-s în paginile ei

Nu le afli-n altă parte

Unde sunt alţi dumnezei.



N-am nevoie de castele

Nici de vile împozante

Sus în gloria celestă

Am palate luminate

Iar luminile divine

Mă feresc de-ntinăciune

Şi m-ajută să-ndrăgesc

Timpul scump de rugăciune.



Cine m-a numit sărac

E-n totală ignoranţă

Nu-L cunoaşte pe Hristos

Nici trăirea cu speranţă

Nu-mi mai trebuie nimic

Când e El stăpân în mine.

Ci rostesc mereu, mereu

"Maranata" – Domnul vine!



4 Aprilie, 2006